August 05, 2020

Login to your account

Username *
Password *
Remember Me

SPECTRUL DINAMIC: Marcel Bunea și tentațiile moderne către arta integrală

Așa cum am promis în articolul de prezentare a expoziției Spectrul dinamic - semnată de profesorul Marcel Bunea și expusă la EM Art Gallery Deva - galeria prietenului nostru pictorul Mircea Popițiu -, revin cu o cronică mai atent îndrumată în a descoperi câteva mici secrete fascinante ale unui demers artistic deloc ușor de interpretat.

 

Reiterez, ca premisă a analizei, faptul că Marcel Bunea deschide, fără compromisuri, un dialog estetic abstract, căutându-și partenerii în oamenii care se pricep la artă. Nu face compromisuri estetice, pentru că ar ucide însăși ideea care construiește expoziția: spectrul dinamic. Dacă ar fi să punem punctul înaintea propoziției care definește o lucrare din această serie a lui Marcel Bunea, acel punct ar fi, respectând dorința artistului, o explozie supraordonată a culorilor și o tentativă a liniilor de a da sensuri acestei explozii.

E necesar să așezăm, pentru claritate, o schemă teoretică ce poate ajuta pe oricine să înțeleagă cum vedem noi lucrările lui Marcel Bunea din această expoziție. Pentru că perspectiva noastră este, evident, irepetabilă la alți privitori, dar are câțiva piloni ce pot să străbată granițele personale.

Așadar, pentru început, nu punem fizica înaintea artei, dar nici nu o aruncăm la coș, pentru că fizica teoretică poate fi un sistem de referință în care să aducem picturile lui Marcel Bunea și să le dăm un sens. Fizica îl poate ajuta pe iubitorul de artă să nu rămână tributar unei proaste înțelegeri a spectrului, cu atât mai mult cât e vorba de unul în mișcare, nărăvaș. Nivelurile instabile de energie din fizica cuantică, de exemplu, pot coborî în filtrul artistic perfect ilustrate într-un tablou al lui Marcel Bunea. Și e doar un exemplu. Fizica ajută, dar nu rezolvă toate ecuațiile din matricea estetică pe care ne-o propune artistul.

Pe de altă parte, nu punem muzica înaintea liniei și culorii, dar nici nu o aruncăm la coș, pentru că muzica, de la formele ei schematice, simbolice, ușor de intuit în structurile dinamice ale lui Marcel Bunea, ridică această expoziție pe un alt nivel al înțelegerii. Dacă deschizi ochii mari și îți amintești sunetele perfecte ale unei simfonii ai în față un tablou din Spectrul dinamic al lui Marcel Bunea: năvălesc partituri, clape de pian, acorduri fine căzând dintre linii pe culori bine desfăcute.

Și, în sfârșit, nu punem arhitectura înaintea picturii, dar nici nu o aruncăm la coș, pentru că arhitectura este cea care ne ușurează enorm efortul de a înțelege lucrările artistului. Toate tablourile din această expoziție au magistrale definiții arhitecturale: locuiri suprapuse, aglomerații tulburătoare, siluete strivite de rigorile geometrice ale vieții gata instrumentate. Mici catedrale sunt strivite de mari mari catedrale ale liniilor de fugă.

Arhitectura ascunsă în fuga liniilor și culorilor are o ecologie estetică completă datorită accidentelor grafice, datorită petelor revoluționare și activiștilor ascuțiți care strivesc orice încercare de curgere.

Cumulând aceste cvasineputințe teoretice, vom putea afirma, fără emoție, că fizica, muzica și arhitectura pot reprezenta o matriță estetică uluitor de limpede și care ne ajută fundamental în înțelegerea lucrărilor din Spectrul dinamic al lui Marcel Bunea. De aici încolo, fiecare privitor are libertate absolută de a-și împlini propriul orizont dinspre care să vină către mal arta lui Marcel Bunea. 

Ne vom opri la această propunere de perspectivă estetică și vom mai adăuga doar faptul că este vorba despre o expoziție dificilă, complexă, aspră, care nu încearcă, în niciun fel, să placă. Are aroganța unei interogații estetice și filosofice elitiste, provocarea la dialog fiind adresată aleșilor artistului și aceștia nu pot fi foarte mulți. Nimic nu e ușor sau imediat limpede în lucrările lui Marcel Bunea din această expoziție, dar tocmai asta este valoare ei.

Când vrei să înțelegi astfel de artă, trebuie să ieși din obișnuință, din dinamica socială a lipsei de sens individual și să intri în spectrul dinamic care te poate face părtaș la creația artistică: pentru că, fără înțelegerea ta, aceste lucrări nu ar avea viață.

Marcel Bunea, Spectrul dinamic: o expoziție în aerul tare al înălțimilor.

 

Rate this item
(1 Vote)
Volodia Macovei

“La résignation est un suicide quotidien.” (Honoré de Balzac )

https://volodia.online

Leave a comment

Make sure you enter all the required information, indicated by an asterisk (*). HTML code is not allowed.