Octombrie 27, 2020

Login to your account

Username *
Password *
Remember Me

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva continuă expunerea online a activității Societății de Istorie și Arheologie a comitatului Hunedoara și a rolului pe care membrii acesteia l-au avut în cultura hunedoreană de la sfârșitul secolului al XIX – lea și începutul secolului al XX – lea.

În rândurile de mai jos, dr. Cristina Bodό, cercetător științific, Secția de Arheologie a Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva, vă prezintă activitatea desfășurată de către Király (König) Pál în cadrul Societății de Istorie și Arheologie a comitatului Hunedoara.

 

„Începutul săpăturilor arheologice de la Sarmizegetusa (jud. Hunedoara) se leagă de numele lui Király Pál şi Téglás Gábor şi de activitatea Societăţii de Istorie şi Arheologie a comitatului Hunedoara.

Király Pál s-a născut pe 30 iunie 1853. A urmat şcolile din Komárom, Esztergom şi Szombathely, apoi a continuat studiile la Universitatea din Budapesta.

În anul 1877 ajunge la Deva ca profesor la Școala Reală, unde a început și activitatea de cercetare în domeniul istoriei. A devenit membru al Societăţii chiar de la înfiinţarea ei, în 1880. Dacă în primele comunicări prezentate se ocupă de probleme ale epocii moderne, odată cu începerea săpăturilor de la Sarmizegetusa, îşi descoperă chemarea: studiul epocii romane, domeniu în care se va face remarcat.

Desfăşoară o activitate diversă: este profesor la Școala Reală din Deva, bibliotecar al Societăţii, împreună cu Téglás Gábor întreprinde săpături arheologice la Sarmizegetusa şi efectuează periegheze, participă la diverse congrese științifice, prezintă comunicări şi publică lucrări legate de descoperirile de la Sarmizegetusa, de cultul lui Mithras, aria cercetărilor sale extinzându-se permanent. Rezultatele remarcabile legate de templul lui Mithras au avut un ecou deosebit, atrăgând interesul a numeroși specialiști străini, care au și venit să viziteze personal situl și muzeul din Deva, pentru a examina monumentele.

Cât timp a locuit la Deva, şi chiar după ce a fost mutat, a ţinut numeroase comunicări la şedinţele Societăţii. Una dintre temele preferate, cea în care a şi devenit specialist, a fost problematica cultului lui Mithras. După ce a prezentat o serie de comunicări privind descoperirile de la Sarmizegetusa, apoi din alte părţi ale Daciei, a început lucrul la un studiu cuprinzător cu privire la cultul lui Mithras, ajungând să atragă atenţia lumii ştiinţifice asupra sa cu lucrarea „Mithraeumul de la Sarmizegetusa” („A Sarmizegethusai Mithraeum”), publicată în seria arheologică a Academiei Maghiare în 1886.

Király Pál a fost solicitat să scrie și monografia orașului Alba Iulia. Publică doar primul volum, ce curpinde istoria antică zonei (Alba Iulia, 1892); aproximativ în aceeași perioadă scrie o monografie a Sarmizegetusei, tipărită în 1891. Acestora li se adaugă lucrarea care s-a dorit a fi de sinteză - Dacia Provincia Augusti, publicată după ce a plecat de la Deva, în 1893-1894.

A făcut parte din comitetul de primire al împăratului Francisc Iosif care, aflat pe teritoriul comitatului, pe 18 septembrie 1887 vizitează timp de o oră muzeul Societăţii. Cu această ocazie îi sunt prezentaţi împăratului membrii conducerii, inclusiv bibliotecarul Király Pál care, în timpul vizitării colecţiilor muzeului, ţine o scurtă prelegere despre descoperirile mithriace aflate în sala a patra a muzeului.

În a doua jumătate a anului 1891 pleacă din Deva, după ce este numit director al Gimnaziului din Biserica Albă (Serbia, Voivodina).

Activitatea sa susţinută, plină de interes pentru istorie, a făcut să fie foarte apreciat în cadrul Societăţii de Istorie şi Arheologie a comitatului Hunedoara, astfel că în cadrul adunării generale din septembrie 1911 a fost ales membru de onoare al Societăţii” relatează dr. Cristina Bodό.

 

Imagini:

1. Király Pál (după Ország Világ, 1887)

2. Pagină dintr-un raport al lui Király Pál (Arhivele Naționale, Serviciul Județean Hunedoara)


Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva vă invită să vizionați prezentarea de astăzi pe pagina de facebook a muzeului: https://www.facebook.com/MCDRDeva/ și pe site-ul instituției: www.mcdr.ro.

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva expune online un alt obiect aflat în patrimoniul Muzeului de Etnografie și Artă Populară Orăștie: vas borcan descoperit în proximitatea cetății din Orăștie

,,Atestată documentar în urmă cu aproape 800 de ani Orăștia prin descoperirile arheologice frecvente trădează o existență care se coboară cu alte câteva sute de ani înainte. Monumentelor astăzi vizibile, biserici, cetate și construcții civile li se alătură în subteranul localității vestigiile unei așezări timpurii perfect viabilă înainte de cumpăna mileniului I al erei noastre. Printre aceste vestigii unul de importanță deosebită este vasul pe care vi-l propunem azi spre vizualizare”, relatează cercetător științific dr. Mihai Cristian Căstăian, șef serviciu Muzeul de Etnografie și Artă Populară Orăștie.

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva vă invită să vizionați propunerea de astăzi, în mediul virtual, pe pagina de facebook a muzeului https://www.facebook.com/MCDRDeva/ și pe site-ul instituției www.mcdr.ro.

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva expune astăzi, online, o altă piesă restaurată în Laboratorul de Restaurare, Investigaţii, Conservare. Prezentarea obiectului restaurat este realizată de către Carmen Burz, expert restaurator ceramică, Secția Restaurare, Investigaţii, Conservare a instituției muzeale.

„Vasul prezentat a fost descoperit în urma săpăturilor efectuate pe șantierul arheologic Abucea-Autostrada Deva-Lugoj, în anul 2014 și aparține epocii târzii a bronzului.

Vasul este bitronconic, cu fundul drept şi buza răsfrântă spre exterior. Dimensiuni: H-17 cm, Df-9 cm, Dg-21cm, D max-22,5 cm. Face parte din categoria ceramicii semifine, cu conţinut de nisip şi pietricele mărunte. Arderea a fost făcută în mediu reducător, rezultând o culoare preponderent cenuşiu-negricioasă. În zona diametrului maxim are patru proeminenţe conice, orientate oblic în jos, aşezate echidistant. Decorul, realizat prin utilizarea canelurilor înguste este amplasat în această zonă şi la partea superioară a vasului. În zona diametrului maxim, canelurile sunt verticale, înşiruite orizontal de jur-împrejurul vasului, iar proeminenţele sunt marcate şi acoperite de caneluri arcuite. La partea superioară, se află o înlănţuire de arcade triple, iar mai sus, sub gura vasului, se află o succesiune de trei caneluri orizontale.

Cronologic, vasul face parte din olăria epocii târzii a bronzului şi aparţine orizontului cultural Susani-Simeria. Contextul descoperirii îl asociază cu un mic depozit compus din 13 brăţări din bronz, ce poate fi atribuit seriei Cincu-Suseni, respectiv Ha A1 (sec. XII a. Chr.).

În momentul intrării în laborator obiectul se afla în stare fragmentară cu depuneri vegetale și minerale datorate solului în care acesta a zăcut.

După o analiză amănunțită a acestuia și întocmirea documentației de restaurare, vasul bitronconic a intrat în fluxul tehnologic specific restaurării ceramicii, flux care presupune curățirea, asamblarea, completarea părților lipsă și finisarea obiectului”, relatează Carmen Burz.

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva vă invită să vizionați exponatul restaurat, propus astăzi, virtual, pe pagina de Facebook a muzeului: https://www.facebook.com/MCDRDeva/ și pe site-ul instituției:  www.mcdr.ro.

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva prezintă un alt exponat virtual, ca piesă reprezentativă din colecțiile muzeului: Potir de ceramică fină de Batiz.

Exponatul este o piesă deosebită aflată în patrimoniul Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva și este prezentat de către dr. Diana Loredana Pantea, muzeograf, Secția Istorie și Artă a instituției.

Potirul de ceramică fină de Batiz face parte din Colecţia de Artă Decorativă a Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva (nr. inv. 42732). Piesa este marcată cu semnătura pictorului Rógan Károly şi anul execuţiei este parţial lizibil. Prezintă lăţimea de 140 mm, diametrul bazei fiind de 85 mm şi diametrul gurii de 105 mm; corpul potirului este realizat prin turnare din faianţă fină şi este glazurat cu smalţ lucios. Este o piesă de excepţională valoare artistică a manufacturii de Batiz, lucrată dintr-un amestec de argilă albă şi galbenă care îi conferă culoarea ivoire, cu smalţ omogen şi lucios, într-o formă simplă şi elegantă, preluată din argintăria transilvăneană a secolului al XVII- lea. Corpul piesei are formă de cupă cu buza evazată şi uşor răsfrântă. Piciorul potirului se prelungeşte din cupă, trecerea făcându-se printr-un nodus. Forma cilindrică a piciorului se evazează spre bază formând talpa şi prezintă un decor liniar şi figurativ redând două scene simbolice, religioase. Decorul în albastru de cobalt nuanţat foloseşte registrul ornamental al motivelor creştine şi este executat cu multă fineţe şi sensibilitate de artistul decorator Rógan Károly.

Piesa de colecţie poate fi admirată în ambianţa creată special pentru expoziţia <<Ceramica fină de Batiz din patrimoniul muzeului din Deva>> şi redă un personaj masculin întruchipându-l pe Iisus Hristos. Pictată în albatru cobalt, figura înfăţişează bustul Mântuitorului cu aură şi coroană de spini, cu privirea fixată spre vizitator şi mantia înfăşurată peste umărul drept, purtând o ramură de măslin pentru pace şi semnul crucii în semn de mântuire. În plan secund se observă o flamură pe care este menţionat <<VIR DOLORUM>>. Cealaltă pictură îmbină mai multe simboluri ale credinţei creştine: porumbelul care se înalţă pacificator deasupra inimii sacre cu cruce – simbol întâlnit la catolici, ce reprezintă nemărginita iubire a lui Iisus pentru credincioşi. Scena este încadrată de doi heruvimi cu chip uman şi cu aripi desfăcute. Potirul a fost executat în stil Neobaroc datând din a-IIa perioadă de producţie a manufacturii de la Batiz.

Manufactura de ceramică fină de la Batiz

La începutul secolului al XIX-lea la Batiz au apărut primele semne ale unei activități industriale, aici fiind produse, timp de mai bine de o jumătate de secol, vase de ceramică fină de calitate superioară. Începuturile manufacturii de la Batiz se leagă de numele meșterului Georg D’André (? – 1847), originar din orașul Triest, și de cel al baronului József Nalátzy (1748-1822), două personalități remarcabile, cu spirit vizionar și întreprinzător, pasionați ai progresului, a căror colaborare a început în anul 1805. Atelierul batizian a funcționat între anii 1805-1865 și a fost condus de familia D’André.

În cadrul evoluției manufacturii de Batiz distingem trei etape. În prima etapă erau realizate vasele galbene, cu materia primă şi emailul bine lucrate, între care se remarcă piese precum farfurii, tăvi, fructiere cu modele ajurate, fiind elaborată şi varianta tehnologică a realizării vaselor de culoare roşie.

Cea de-a doua perioadă în care manufactura de Batiz și-a desfășurat activitatea, corespunde anilor 1820-1835. În această perioadă s-a urmărit producţia de calitate prin elaborarea tehnologiei vaselor de culoarea osului. Realizat liniar şi floral, în albastru de cobalt <<Buchetul vienez>> este motivul specific acestei perioade. În realizarea ceramicii şamotate intrau în componenţă următoarele materii: cuarţul măcinat şi feldplastul granular erau adăugate într-o pastă argiloasă-micacee, calcitică şi criptocristalină. Calcinarea pastei se realiza la temperaturi de 9500 C rezultând un produs vitrificat, uşor şi gălbui.

Între anii 1835-1848, perioadă corespunzătoare celei de-a treia etape, pe lângă vasele de uz casnic, manufactura de Batiz a început să producă şi piese cu caracter decorativ. Piesele erau realizate din smalţ negru, în nuanţe întunecate de gri petrol, trecând prin brun, la negru intens, unele dintre ele prezentând şi decor auriu sau argintiu.

Astfel de decoruri erau pictate pe suprafaţa smalţului negru strălucitor cu flori aurii şi argintii, şi redau o estetică specifică manufacturii de la Batiz. Datorită acestei caracteristici ornamentale realizate în aur şi argint, ceramica cu smalţ negru de Batiz, rivaliza cu alte produse ale vremii, realizate din argint şi porţelan, şi s-a bucurat de deosebită popularitate, deoarece a satisfăcut şi cele mai pretenţioase cerinţe ale marii burghezii şi ale nobilimii, bucurându-se de aprecieri, la nivel calitativ – superior, alături de argintăria şi porţelanul scump de import, din străinătate.

Piesele de ceramică ale manufacturii de Batiz trebuiau să corespundă regulii de aur a unităţii dintre material, formă şi stil. Produsele lui Franz D’André aduceau faimă și apreciere la expoziţii de artă decorativă din Viena şi Pesta. El era unul dintre cei mai timpurii experimentatori din întreaga monarhie, cunoscut pentru aptitudinile sale în chimia practică, smalţurile şi amestecurile de pastă pe care le-a descoperit.

Batizul a reușit să producă porţelan exclusiv din materii prime autohtone, exploatate din apropierea localității în care funcționa manufactura.

Meritul pionieratului în producţia autohtonă de porțelan rămâne legat de numele meșterilor Georg și Franz D’André, de cel al proprietarului József Nalátzy, și se poate afirma că manufactura de la Batiz a constituit un început al industriei locale din Hunedoararelatează dr. Diana Loredana Pantea.

 

Bibliografie:

M.Bunta, P.Gyulai, Batiz-Monografia manufacturii de faianţă fină, Întreprinderea Poligrafică, Cluj, 1971;

Nikolaus Rudolf Pilly, A fost odată în Batiz…, Editura Karina, 2019;

Judith Miller, O abordare mai detaliată a antichităţilor2000.

 

Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva vă invită să vizionați exponatul de astăzi, în mediul virtual, pe pagina de facebook a muzeului https://www.facebook.com/MCDRDeva/ și pe site-ul instituției www.mcdr.ro. Deasemenea exponatul poate fi văzut și în cadrul expoziției <<Ceramica fină de Batiz din patrimoniul muzeului din Deva>>.

Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva aduce astăzi în atenția publicului, în mediul online, o altă prezentare a publicațiilor cercetătorilor muzeului.. Prezentarea volumului Studii și articole de arheologie. In memoriam Ioan Andrițoiu, Nicolae Cătălin Rișcuța, Iosif Vasile Ferencz (ed.),  Cluj-Napoca, 2018 este realizată de către dr. Daniel I. Iancu, cercetător științific III, Secția de Istorie și Artă a Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva.

 

Ioan Andrițoiu (1940 - 2008) a fost, la început, profesor în sistemul învățământului preuniversitar, apoi muzeograf specializat în arheologie la Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva. A obținut doctoratul în 1984 și a publicat teza cu titlul Civilizația tracilor din sud-vestul Transilvaniei în epoca bronzului opt ani mai târziu. Volumul a fost distins de către Academia Română în 1993 cu Premiul Nicolae Bălcescu. A ajuns cercetător în cadrul Institutului Român de Tracologie - Filiala Sibiu, și cadru didactic la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, unde a reușit să formeze generații de studenți și să-și apropie o suită de discipoli.

Printre aceștia se numără și Nicolae Cătălin Rișcuța și Iosif Vasile Ferencz, cei care, la zece ani de la trecerea în neființă a profesorului Ioan Andrițoiu au editat un volum de studii in memoriam. Pe lângă Argumentul în care se precizează că volumul „cinstește memoria unuia dintre cei care au contribuit la bunul renume al instituției” (p. 7), există o prezentare a cercetătorului și bibliografia lucrărilor publicate de-a lungul timpului de către acesta.

Prima parte a cărții, intitulată Studii, articole și note arheologice, cuprinde 15 articole. Acestea sunt semnate de către Cristian Schuster (Despre cataramele / inelele de os din necropola de la Brăilița), Cristian Ioan Popa (Vase pentru toast? „Sosierele” culturilor Coțofeni și Baden și legăturile lor Balcano - Egeene), Nicolae Cătălin Rișcuța (Some Observations Regarding the Stratigraphy and Relative Chronology of the Livezile Group), Szekely Zsolt (Un complex de cult din epoca bronzului, cultura Wietenberg de la Racoș, Piatra Detunată, Durdulya, jud. Brașov), Gruia Fazecaș, Florin Gogâltan (Evaluarea așezărilor multistratificate ale epocii bronzului din Bazinul Crișurilor. Stadiul actual al cercetărilor), Gabriel Crăciunescu (Contribuții la metalurgia Epocii Bronzului. Unelte de metal din Epoca Bronzului în sud-vestul Olteniei), Carol Kacso (Statueta antropomorfă din Epoca Bronzului de la Lăpușel), Ioan Bejenariu (Bronze pendants discovered at Șimleu Silvaniei, Sălaj county, Romania), Alexandra Comșa (Anthropological data regarding two Dacian Funerary depositions from Sighișoara - Valea Dracului, Mureș County), Iosif Vasile Ferencz (Un pond din plumb descoperit la Ardeu, jud. Hunedoara), Aurel Rustoiu, Mariana Egri (Distant cutural conections with a Mediterranean scent. A Hellenistic amphoriskos from the Dacian settlement at Sighișoara - Wietenberg), Marius Gheorghe Barbu, Mihaela Maria Barbu (Două morminte romane descoperite recent la Micia), Mircea Mare, Doina Benea (Despre o posibilă colonizare barbară la granița Daciei Romane. Așezarea de la Freidorf - Timișoara), Radu Ota (O locuință medievală timpurie descoperită la Alba Iulia - Recea) și Zeno Karl Pinter, Sabin Adrian Luca (Tărtăria - Gura Luncii. Fortificația medievală timpurie care taie Tellul preistoric).

Partea a doua a volumului, Restituiri și evocări, cuprinde cinci articole, primul fiind al profesorului Ioan Andrițoiu: Descoperiri arheologice în zona Săcărâmbului. Urmează textele semnate de Tiberiu Bader (Topographischer Katalog der vor - und frühgeschichtlichen Fundstellen in Hemmingen), Szekely Zsolt (Legături tradiționale), Aurel Rustoiu (Călătorii în memorie cu Ioan Andrițoiu) și Iosif Vasile Ferencz (Despre oameni care au fost… și care trăiesc în amintirea noastră)”.

 

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva vă invită să vizionați volumul prezentat astăzi, virtual, pe pagina de facebook a muzeului: https://www.facebook.com/MCDRDeva/ și pe site-ul instituției:  www.mcdr.ro.