Login to your account

Username *
Password *
Remember Me
Reporter HD

Reporter HD


Notice: Undefined property: Joomla\CMS\Object\CMSObject::$description in /var/www/vhosts/hunedoara.online/httpdocs/templates/ts_news247/html/com_k2/templates/default/user.php on line 59

Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva continuă expunerea în mediul online a obiectelor restaurate în laboratorul de Restaurare, Conservare, Investigaţii al instituției sale, astăzi vă prezintă o altă carte restaurată:

Psaltire, Râmnic, 1751

„Volumul a fost restaurat în Laboratorul de Restaurare, Conservare, Investigații al Muzeului Civilizației Dacice şi Romane din Deva.

Este un format in quatro, cu 24 de rânduri la pagină, textul fiind încadrat în chenar de linii. Titlul cu negru şi roşu este încojurat cu flori de compoziție tipografică. Pe verso-ul filei de titlu apare stema dublă şi versurile din Liturghia de la Bucureşti din 1741, în care numele Constantin este înlocuit cu Grigorie. Urmează predoslovia despre însemnătatea Psaltirei şi instrucțiuni pentru citirea ei.

Una dintre gravuri, cu chipul lui David, este semnată “Pop(a) Constandin Ty(pografu)” şi datată 7259 în cifre arabe.

La cotor este legată o jumătate de filă dintr-o tipăritură slavonă.

Prin aplicarea tratamentelor de restaurare volumului i s-a redat funcționalitatea, i s-a prelungit viața şi a intrat în circuitul expozițional muzeal”, relatează Bogdan Luminița, expert restaurator carte veche documente, Secția Restaurare, Conservare, Investigaţii a Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva.

MCDR vă invităm să vizionați propunerea de astăzi, în mediul virtual, pe pagina de facebook a muzeului https://www.facebook.com/MCDRDeva/ și pe site-ul instituției www.mcdr.ro.

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva continuă proiectele de promovare online, prezentând astăzi, o altă piesă deosebită aflată în colecțiile Muzeului de Etnografie și Artă Populară Orăștie.

„Pentru această săptămână Muzeul de Etnografie și Artă Populară Orăștie vă propune o întâlnire cu lumea icoanelor pictate pe sticlă. Este vorba despre o icoană ce îi prezintă pe Sfinții apostoli Petru și Pavel. Chiar dacă nu este semnată, ci doar datată, icoana propusă de noi a fost lucrată de mâna talentată a unui zugrav care pare a fi pictat și frescă, observându-se grija pentru detaliu atât în ce privește expresivitatea fețelor personajelor cât și a veșmintelor”, menționează specialiștii muzeului din Orăștie: Muzeograf, Daniela Șendroiu, Conservator, Iustina Bogdan, Arheolog, Adrian Cătălin Căsălean.

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva propune un alt artefact aflat în patrimoniul săuUN VÂRF DE PILUM DE LA ARDEU.

„În cadrul rubricii PIESE REPREZENTATIVE DIN COLECȚIILE MUZEULUI CIVILIZAȚIEI DACICE ȘI ROMANE DEVA am ales să vă prezentăm un obiect a cărui prezență, între descoperirile arheologice este rară. Este vorba de fragmentul unui pilum, sulița specifică legionarului roman. Cu toate că în antichitate a fost folosit pe scară largă, din descoperiri arheologice sunt cunoscute puține exemplare. Exemplarul a fost descoperit în timpul cercetărilor recente la Cetatea dacică de la Ardeu și probabil că prezența în acel loc are legătură cu asediul final și sfârșitul locuirii dacice.

Cu toată starea fragmentară, piesa este păstrată într-o stare foarte bună și se numără printre piesele reprezentative din cadrul Muzeului,” precizează dr. Iosif Vasile Ferencz, Cercetător Științific, Secția de Arheologie a Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva.

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva propune astăzi publicului, în contextul proiectului on-line Un monument pe săptămână: Villa romană Rapoltu Mare – La Vie.

În cadrul sitului Rapoltu Mare – La Vie, cercetările arheologice au început în anul 1999, iar în anul 2013 a fost realizat un proiect de cercetare, în urma căruia s-au descoperit urme ale existenței și activității umane din preistorie și până în perioada modernă. Dintre acestea, perioada romană s-a dovedit a fi cea mai dezvoltată. Din perioada romană a fost descoperită o villa, care a evoluat în secolele al II-lea și al III-lea d.Chr, cunoscând mai multe faze de construcție.

Informațiile despre acest monument sunt oferite de Arheolog Dr. Marius Barbu, membru al Colectivului de Cercetare Arheologică a sitului Rapoltu Mare – La Vie.

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva prezintă un alt artefact aflat în patrimoniul Muzeului de Etnografie și Artă Populară Orăștie.

Un ataș de „situla” din colecțiile Muzeului de Etnografie și Artă Populară din Orăștie

„Astăzi vă propunem spre vizualizare o piesă inedită, din colecțiile Muzeului de Etnografie și Artă Populară din Orăștie. Este vorba despre un ataș realizat din bronz, ce a făcut parte dintr-un vas de tip „situla”. Atașele diferitelor vase de bronz prezintă uneori un decor elegant ce reflectă coeziunea dintre simțul practic și cel artistic. Pentru zonele nord-dunărene de la sfârșitul celei de-a doua epoci a fierului, asemenea artefacte sugerează interacțiunea comunităților locale cu spațiul mediteranean și creionează anumite aspecte legate de practicile acestor comunități în ceea ce privește consumul vinului”, relatează Arheolog, Adrian Cătălin Căsălean, Muzeul de Etnografie și Artă Populară Orăștie.

Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva, aduce în atenția publicului, un nou exponat virtual din seria pieselor reprezentative pentru colecțiile MCDR.

Statuetă din bronz reprezentându-l pe Mercurius-Hermes-Thot

„El este Mercurius-Hermes-Thot și până de curând a locuit în villa romană de la Rapoltu Mare – La Vie, despre care am discutat zilele trecute. A venit pe lume cu mult, mult timp în urmă și a trăit o viață zbuciumată, până să ajungă să fie expus într-o vitrină a Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva.

Hermes, mesagerul zeilor la greci, călătorea foarte repede, folosindu-se de sandalele și tichia prevăzute cu aripi și putea transmite informații în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii, într-o clipită.... un fel de email de astăzi. Ca atare purta în mână caduceul, toiagul mesagerilor. Pe lângă această sarcină, Hermes mai trebuia să însoțească sufletele morților spre lumea de dincolo, iar cocoșul, animalul său de companie, le proteja de demoni, prin cântatul său care alunga spiritele rele. Tot Hermes, călător iscusit, mai proteja și drumeții și comercianții (dovadă stând punga cu bani, pe care o ținea cu cealaltă mână) dar, colac peste pupăză, era și protectorul hoților. La un moment dat, în perioada elenistică, atunci când civilizația greacă s-a împletit cu cea egipteană, artiștii greci au văzut niște similitudini ale acestui zeu cu Thot, divinitatea înțelepciunii, a științei, a matematicii, a scrisului și oratoriei și gardianul morților de pe Valea Nilului. Astfel a apărut în arta greacă Hermes – Thot, un zeu care, pe lângă toate atributele clasice ale zeului grec, mai purta pe creștet și o pană de ibis sau o frunză de lotus. Mai târziu, romanii, care au preluat mare parte din cultura greacă, au preluat și acest personaj și așa putem vorbi despre Mercurius-Hermes-Thot.

Statueta noastră, imitând un prototip grecesc, a fost confecționată de către un meșter roman, cândva în secolul al II-lea d. Chr. Mai întâi personajul a fost modelat în ceară. Apoi sculptura a fost îmbrăcată într-un lut fin, a fost lăsată la uscat și apoi arsă. Ceara s-a topit, iar spațiul rămas gol a fost umplut cu bronz încins. La spargerea pojghiței de ceramică a văzut lumina zilei statueta pe care o putem admira și astăzi. Judecând după caracteristicile piesei, tot acest proces de producție anevoios s-a petrecut într-un atelier situat undeva prin Galia.

Zeul este redat în ipostază semi-nudă, fiind reprezentat ca un bărbat tânăr și imberb. Capul statuii, întors ușor spre dreapta, a fost lucrat cu o atenție sporită, fiind foarte bine redate atât trăsăturile faciale, cât și părul cârlionțat, neacoperit de tichie. Două aripioare, de dimensiuni mici, ies direct din părul personajului, între ele fiind redată frunza de lotus, mai proeminentă. Ochii, cu pupilele redate într-o manieră expresivă, privesc ușor în sus și, împreună cu gura semi-deschisă, denotă un aer de contemplare. Corpul are greutatea susținută de piciorul drept, care pășește în față. Piciorul stâng este retras și flexat, în contrapondere cu dreptul. Mâna dreaptă ține strâns punga, fiind întinsă spre dreapta-față. Mâna stângă, depărtată de corp, ține un caduceu masiv și traforat, cei doi șerpi, care se încolăcesc pe el, fiind redați schematic, prin niște linii și puncte incizate. Umărul și brațul stâng sunt acoperite cu mantia, ce le înfășoară, aceasta fiind singurul element vestimentar redat.

Din atelier, piesa a fost vândută, transportată cu corăbiile și căruțele și într-un târziu a ajuns în Dacia, unde a fost cumpărată de un negustor bogat. Era la cumpăna dintre veacurile al II-lea și al III-lea ale erei noastre și omul nostru de afaceri tocmai își ridicase o reședință splendidă, pe terasa înaltă a Mureșului, o villa ce străjuia terenurile mănoase din luncă. Casa, din piatră dură scoasă din cariera de la Măgura Uroiului, tencuită și pictată în culori vii, avea nevoie de un lararium pe măsură. Acesta era un spațiu special amenajat, unde membrii familiei se rugau zeilor și spiritelor strămoșilor. Statueta lui Mercurius-Hermes-Thot a fost adusă acasă cu mare fast și pusă cu sfială alături de ceilalți zei și zeițe.

Timp de câțiva zeci de ani, Mercurius s-a bucurat de jerfe și libații, însă când carpii, goții și alte seminții barbare au început să năvălească în provincie, lucrurile s-au schimbat dramatic. Frumoasa vilă a fost distrusă, locuitorii ei au fugit sau au fost uciși, iar statuetele din lararium au fost îngropate sub moloz, cenușă și țigle sparte. Cînd lucrurile s-au mai liniștit, populația care mai rămăsese pe aceste meleaguri a încercat să-și continue viața. Vremurile erau însă tot mai grele, legăturile cu Imperiul tot mai slabe, puterea economică tot mai mică, cunoștințele tot mai puține, iar oamenii tot mai săraci. Ca să se poată descurca, și-au construit adăposturi rudimentare pe lângă vechile ruine, iar grămezile de dărâmături, ce ascundeau comorile timpurilor bune, au devenit surse de venit. Scurmând prin moloz, ei căutau bronz și fier pe care să le topească și să le transforme în obiecte utile pentru ei. La un moment dat au dat și peste lararium-ul villae-i de altădată și au fost foarte bucuroși când au văzut cât bronz vor putea topi. Totuși, unul dintre ei a văzut ceva aparte în statueta lui Mercurius-Hermes-Toth, poate primise un mesaj de la zei sau poate privirea statuetei i-a trezit vreun sentiment. Cert este faptul că statueta noastră a scăpat de focul mistuitor al furnalului și a fost dosită lângă fundația unui zid dărăpănat, cu gândul de a fi recuperată mai târziu. Acest lucru nu s-a mai întâmplat. Pesemne, individul “atașat” de Mercurius nu era la prima abatere, iar tovarășii săi n-au fost prea bucuroși că voia să păstreze mai mult pentru el însuși, așa că piesa din bronz nu a mai fost revendicată de nimeni și a continuat să zacă ascunsă la temelia acelui zid. Au trecut anotimpuri, ani, decenii și secole. Mai apoi s-a născut satul Rapoltu Mare și Mercurius auzea din adăpostul lui cum localnicii scoteau pietre și cărămizi din vechile ziduri romane, pentru a-și ridica case, conace și biserici. Totuși a stat acolo, bine ascuns până când, în anul 2016, o echipă de arheologi și studenți a hotărât să amplaseze o secțiune de cercetare, exact peste ruinele clădirii unde se afla el. Să fi fost vreun mesaj de la zei, sau vreo prospecțiune georadar? Probabil amândouă, însă cert este faptul că în acea vară o studentă, venită tocmai din America, a scobit pământul de pe fața personajului nostru și astfel statueta lui Mercurius-Hermes-Thot a văzut din nou lumina Soarelui, după mai bine de 1700 de ani.

Acum stă mândru în vitrina din expoziția muzeului, alături de alți zei și zeițe, ca într-un lararium și parcă i-a mai venit zâmbetul pe buze, de când trage iar cu coada ochiului spre o statuetă reprezentând-o pe Venus...”, relatează Dr. Marius Gheorghe Barbu, Arheolog, Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva.

 

 

Iubitorii de istorie sunt invitați să vadă acest exponat, virtual, pe pagina de Facebook: https://www.facebook.com/MCDRDeva/ și pe site-ul MCDR:  www.mcdr.ro.

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva expune astăzi, online, și prin intermediul nostru, o serie de piese restaurate de către specialiștii săi în Laboratorul de Restaurare, Investigaţii, Conservare.

Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva prezintă online publicului o altă piesă restaurată în laboratorul de Restaurare, Investigații, Conservare.

NICOVALA DACICĂ

”Nicovalele reprezentau unelte indispensabile, folosite în marile ateliere de făurărie din antichitatea dacică. Acest tip de nicovală este documentat până în prezent, doar în zona Sarmizegetusei Regia, capitala Regatului Dac. Artefactul este realizat prin tehnica martelării și are dimensiunileː înălțime - 17 cm; lățime - 20 cm.

Forma piesei este aproximativ cubică, partea inferioară prezentând patru piciorușe care ajutau la fixarea într-un suport din lemn.

În cadrul procesului de restaurare, îndepărtarea mecanică a depunerilor minerale și vegetale de pe toată suprafața obiectului a fost urmată de degresare și de tratament chimic adecvat, pentru stabilizarea produșilor de coroziune caracteristici fierului, realizându-se și o conservare generală a piesei”, menționează restaurator, Simona Preda, Secția Restaurare, Investigații, Conservare a Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane.

 

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva expune on-line, o altă piesă remarcabilă, aflată în patrimoniul Muzeului de Etnografie și Artă Populară Orăștie.

Podișorul lui Constantin Perța

“Muzeul de Etnografie și Artă Populară Orăștie aduce în atenția publicului o lucrare deosebită din sfera prelucrării artistice a lemnului. Este vorba de o creație a meșterului popular Constantin Perța, un podișor cu linguri și căuce decorat cu o mare varietate de motive ornamentale zoomorfe, fitomorfe, florale și geometrice. O piesă valoroasă, inedită și diferită de marea majoritate a obiectelor lucrate de acest meșter, lui fiindu-i specifice obiectele cioplite dintr-o singură bucată de lemn, precizează specialiștii muzeului din Orăștie, muzeograf Daniela Șendroiu, conservator, Iustina Bogdan, arheolog, Adrian Cătălin Căsălean.

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva continuă expunerea în mediul on-line a artefactelor restaurate în Laboratorul de Restaurare, Investigaţii, Conservare. Astăzi este adus în atenția publicului un vas ceramic preistoric.