Login to your account

Username *
Password *
Remember Me

ANALIZĂ POLITICĂ: Avem o victorie. Cum am făcut?

ANALIZĂ POLITICĂ: Avem o victorie. Cum am făcut? Credit foto: Digi24

Alegerile europarlamentare din 26 mai 2019 au adus României două lucruri importante. În primul rând, este vorba de consolidarea unei imagini europene speciale, de popor care face eforturi mari să se debaraseze de povara cutumelor comuniste, în ciuda unei clase politice puse pe căpătuială și lipsite de respect față de cetățean. În al doilea rând, este vorba de demonstrația dură a puterii pe care o are prezența masivă la vot, o prezență la vot care a arătat că blocul compact al votanților pentru social-democrați nu reprezintă majoritatea decât în absența interesului electoral al celorlalți cetățeni.

Aceste alegeri au fost câștigate de cetățeanul român, cel întreg și înțelegându-și rolul social, de cetățeanul român sătul de o dictatură a imposturii, a lipsei de educație și de bun simț, a hoției și dezinteresului față de viitor. Iar vocea limpede și frumoasă a acestui reușit concert românesc a fost, indiscutabil, diaspora, românii muncind în Europa mare pentru un trai mai bun decât găsesc acasă.

A fost, pentru prima dată, o mobilizare de forță politică anti-PSD-Dragnea deosebită, iar câteva decizii strategice au fost cele care au adus victoria opoziției.

 

Cum (re)capătă voturi omul cu carte? Trudind

 

O decizie extrem de importantă a fost aceea a compactării blocului politic nou, radical anti-PSD-Dragnea și dominat de oameni educați: Alianța 2020 USR-PLUS. În fapt, USR-ul, experimentat deja în lupta la baionetă pe piața electorală românească, a încărcat în falangă proaspătul PLUS al lui Dacian Cioloș. În ciuda unor critici inclusiv interne, USR a avut numai de câștigat din această alianță, consolidând un val politic considerat „al oamenilor educați”, fără tinichele comuniste, un val agresiv politic pe măsura momentului. Părerea noastră este că, dacă ar fi mers în competiție doar pe brandul politic USR, care are încă multe elemente mai greu digerabile electoral, formațiunea condusă de Barna ar fi scos un scor semnificativ mai mic.

De remarcat faptul că USR-PLUS a obținut ceea ce a obținut cu o campanie de teren, în mijlocul alegătorilor, și mediatică dintre cele mai bune pe care le-am întâlnit până acum: probabil, cea mai bună.

Una peste alta, Alianța 2020 USR-PLUS a repurtat cea mai importantă victorie din această competiție electorală, rezultatul arătând că, în ciuda vârstei fragede!, se bate de la egal la egal cu forțe politice care au dominat scena românească două-trei decenii.

 

PNL a descoperit că suntem în secolul XXI... și a câștigat!

 

O altă decizie care a determinat victoria opoziției în fața unui PSD-Dragnea naționalist-populist și anti-european (dar cu priză la un electorat captiv în aceste teme) a fost profesionalizarea (în sfârșit, gândul cel bun!) strategiei politice a PNL.

Profesionalizarea strategiei naționale (local, obiceiurile se schimbă mai greu!) pentru alegerile europarlamentare a cuprins mai multe elemente de impact. În primul rând, campania vizuală prăfuită cu care PNL s-a tot prezentat la alegeri de vreo 20 de ani a fost înlocuită cu una modernă, de secol XXI: bannere și afișe de impact, mesaje clare și structurate, o schemă unitară de impact vizual, cu dedicație aparte pe mediul online.

În al doilea rând, analiza cinstită a pieței politice și a imaginii publice a PNL în perioada pre-electorală a dus la o soluție radicală, puțin periculoasă, dar salvatoare: importarea unui lider de opinie care să compenseze deficitul de imagine al propriilor oameni. Soluția Rareș Bogdan a fost bine gândită: deja lider de opinie în zona media, cunoscut pentru un soi de radicalism populist dar cu discurs inteligent și țintit. Fără Rareș Bogdan, care să aducă liberalilor și puțin din parfumul naționalismului sonor atât de gustat de electoratul român, rezultatele ar fi fost evident mai slabe. Presupunând că PNL venea în campanie cu inteligența aplicată a lui Siegfried Mureșan acoperită de greoiul Vasile Blaga și aproape istericul cuvântător Ludovic Orban, este evident că priza la electorat ar fi fost alta. Or, retragerea lui Vasile Blaga în plan îndepărtat și formarea unui vârf de lance cu Rareș Bogdan și Siegfried Mureșan, chiar scuturați de intervențiile sonore ale liderului, a fost soluția optimă.

De remarcat și faptul că falanga națională a PNL a decis, pe modelul USR-PLUS, să intre curajos în zonele electorale cele mai roșii, de unde a și cules voturi importante.

PNL a obținut o victorie importantă, nu atât datorită scorului electoral, care nu iese din zona de afinitate liberală obișnuită a votantului român (vedeți rezultatele de la celelalte runde electorale), ci având în vedere parcursul politic deloc lăudabil din 2012 până de curând. Victoria de acum a PNL, consolidată, ca opoziție, de cea a USR-PLUS, schimbă istoria recentă a politicii românești și ar fi de dorit să fie pe termen lung, ca drum către normalitate.

 

Să mori, ucis din prea mult Dragnea!

 

ALDE Tăriceanu și-a ucis electoratul și partidul cu dragostea inexplicabilă și dusă până în pânzele albe pentru infractorul Dragnea. Presupun că a fost cutremurător pentru membrii ALDE să vadă că, după un an în care toate sondajele de opinie demonstrau o persistență a partidului lui Tăriceanu în zona a 10 procente, formațiunea să rateze și pragul electoral de 5 la sută. Interesant este că nu am auzit nicio voce din ALDE care să recunoască faptul că și liderul Tăriceanu a distrus șansele electorale ale partidului insistând (deși nu l-a obligat nimeni!) să îl susțină pe infractorul Dragnea, repetând că în consideră nevinovat în fața unui val uriaș de antipatie populară. Nici nu voi auzi, bănuiesc, mai ales în condițiile în care și după încarcerarea penalului pesedist Tăriceanu continuă să declare că lui Dragnea i s-a făcut o nedreptate prin sentință. Ce electorat, altul decât pesedist, ar fi primit fericit aceste declarații pro-Dragnea din partea unei formațiuni declarându-se „liberală”?

În fapt, ALDE și-a marcat eșecul și prin declarațiile liderului Tăriceanu (nu numai cele legate de Dragnea), dar mai ales prin faptul că nu și-a găsit un discurs electoral propriu, aplicat, ci a mers pe același discurs (foarte ușor nuanțat) cu PSD-Dragnea: nu a oferit nimic deosebit, iar concentrarea mai degrabă pe atacuri speculative și laude aduse guvernării, ca un ecou PSD, decât pe discurs politic consistent, a fost cam tot ce a ieșit în evidență.

Extrem de exact sintetizează situația ALDE o declarație recentă a liderului PMP, Traian Băsescu: „La ALDE a fost vorba de prostie. Cum să te duci tu, în campanie, tu aliatul PSD-ului, cu aceeaşi temă cu care s-a dus PSD-ul. Păi orice votant spune că pune votul la PSD, că poate face programul, dar nu la ăsta mic. Aşa ceva nu am văzut. Încă eram tentat să încep să cred că Tăriceanu are experienţă. Nu are. A trecut prin experienţe, dar degeaba, că nu s-a prins nimic de capul lui. El trebuia să aibă cu totul altă temă ca să se individualizeze, cum am făcut PMP-ul. Păi dacă ne duceam cu tema 'jos Dragnea' era mult mai vocal PNL-ul şi atunci ne-am dus cu tema Uniunea Europeană, care ne-a distins de toţi ceilalţi. E adevărat că noi o şi ştiam, ceilalţi şi să fi vrut, n-ar fi putut”.

 

Prostie colectivă și lașitate la PSD?

 

Despre PSD și bătaia la sânge pe care a luat-o, ce să mai spui? Este un exemplu de prostie colectivă ceea ce au acceptat pesediștii din partea găștii lui Dragnea. Știu că pare dură formularea, dar priviți ce s-a întâmplat la alegeri și, mai ales, priviți ce se întâmplă acum, când tot mai multe voci din PSD spun ce spun și eu: a fost o prostie.

Văd, de două zile, mulțime de lideri, mai mari sau mai mici, din PSD care acuză în termeni duri pe Liviu Dragnea și apropiații săi de eșecul electoral. Omițând, în fapt, câteva lucruri adevărate și știute: Liviu Dragnea a fost susținut până în ultima clipă, până aproape de poarta închisorii, de toți cei care îl reneagă acum; de mai bine de un an, există o adevărată ură populară și un curent social agresiv îndreptat împotriva lui Liviu Dragnea și, prin asimilare, PSD, dar liderii pesediști au ales să intre în conflict cu electoratul și chiar să accepte marginalizarea inclusiv europeană, doar să-i fie bine liderului lor; întreaga campanie electorală a PSD a fost un discurs prelungit, belicos și dus către patologic al lui Dragnea, un discurs în care PSD nu a mai avut loc; întreaga campanie, drumul legiunilor politice pesediste a fost presărat de proteste agresive anti-PSD-Dragnea; partea cea mai importantă a opiniei publice s-a declarat împotriva agresiunii pesediste conduse de Liviu Dragnea împotriva sistemului de justiție.

Or, în aceste condiții, susținerea necondiționată a lui Liviu Dragnea, evident purtător de rău în PSD (dar nu numai), nu reprezintă prostie colectivă și lașitate? Acum aflăm că mare parte din pesediști erau împotriva politicii lui Dragnea, dar atunci când câțiva dintre colegii lor au încercat să se împotrivească dictaturii interne, au fost linșați colectiv, cu complicitate generală.

Rezultatul tăcerii și complicității cu Liviu Dragnea este vizibil în votul românilor, în înfrângerea rușinoasă pe care a suferit-o PSD. Mai este vizibilă în marginalizarea PSD chiar de familia europeană importantă din care făcea parte. De câte ori lideri social-democrați europeni au avertizat PSD că, sub mâna dictatorială a lui Dragnea, merg către prăpastie și declasare politică, de atâtea ori zeci de voci pesediste au înfierat, cu mânie proletară, „forțele oculte europene care le vor răul”.

Ce era Liviu Dragnea pentru lumea civilizată a social-democraților europeni? A spus, apăsat și repetat, Frans Timmermans. Degeaba. O spune, din nou, un important europarlamentar social-democrat, Ana Gomes, într-un interviu la RFI: „În mod evident, vorbim de o personalitate foarte-foarte penală, care face abuz de putere în interes personal și da, este ceea ce merită (despre decizia instanței, n.n.), iar daunele provocate PSD-ului și familiei noastre politice europene reprezintă dovada că nu ar fi trebuit să i se permită să rămână la putere atât de mult și să abuzeze de influența sa asupra Guvernului. Îmi pare rău că autoritățile române și Guvernul s-au lăsat abuzate de acest personaj.”.

Vom vedea, în perioada care urmează, cât de bine au înțeles pesediștii lecția usturătoare de la aceste alegeri.

 

La final, câteva vorbe despre noua lume politică europeană

 

Urmărind rezultatele alegerilor europarlamentare în întreaga Uniune, descoperim că, și la acest nivel, istoria se schimbă radical. Este evident că marile provocări ale ultimilor ani – migrație, crize economice, crize sociale de amploare, tendințe separatiste etc. - au schimbat percepțiile sociale, economice și politice în și asupra UE. Au schimbat percepțiile și, în consecință, devin necesare schimbări fundamentale, de esență.

Ne este foarte clar că, în UE, apare o lume politică nouă: un nou val politic, mult mai complex și mai greu de definit, schimbă regulile jocului. Obișnuința noastră de a judeca simplist cu „dreapta” și „stânga” sau cu nuanțele dorit politic corecte „centru-și-încă-ceva” nu mai este de folos în lumea nouă europeană. Nici măcar în cea națională, dacă e să fim sinceri!

Deja electoratul european a mărunțit cașcavalul politic, iar PPE (conservatori democrați) și S&D (social-democrați) nu mai pot să emită pretenții radicale, ci trebuie să caute un melanj politic acceptabil - între ele puțin probabil, greutățile de pus în balanță fiind de la liberali și ecologiști, cel mai probabil.

Oricum, este evident că marile decizii la nivelul UE se vor lua mult mai greu, datorită fragmentării politice, iar majoritate va fi, presupunem, sensibilă și friabilă.

Dinspre extreme și sceptici, nu avem un pericol atât de mare pe cât se credea: cei care amenințau să pună pe butuci UE și-au umflat puțin mușchii, dar nu au puterea de a controla uniunea, iar fluxurile naționaliste, suvernaniste, ecologiste deși cu mai mare putere, nu vor putea schimba radical politica unitară și de coeziune a UE.

Cred că se va încerca, indirect, și o remodelare a conținutului conceptului de cetățean european, un concept care să acopere tendințele de sustragere înspre cetățeanul dorindu-se mai degrabă și mai insistent național.

Deocamdată, nu putem intui foarte bine drumul politic al Uniunii, mai multe limpezindu-se după constituirea structurilor de conducere și a majorității în conducerea UE. Vom trăi și vom vedea!

Rate this item
(1 Vote)
Last modified on Miercuri, 29 Mai 2019 09:27
Volodia Macovei

“La résignation est un suicide quotidien.” (Honoré de Balzac )

https://volodia.online

Leave a comment

Make sure you enter all the required information, indicated by an asterisk (*). HTML code is not allowed.

Ultimele tweet-uri

PATRIMONIU: Zilele Icoanei la Deva https://t.co/4ANh3mr9AE prin @tripplesworld
DACIA FELIX: Piese din colecția Muzeului Civilizației Dacice și Romane expuse în Belgia https://t.co/R1byqmzhmI prin @tripplesworld
EXPOZIȚIE ANIVERSARĂ: 750 de ani de la prima atestare documentară a Cetății Deva https://t.co/SO9ObFSbrb prin @tripplesworld
Regio-POR: Investiții complexe pentru modernizarea sistemului de transport public local din municipiul Deva… https://t.co/bMdiAStxyP
Follow Independent HD on Twitter