Login to your account

Username *
Password *
Remember Me

Văduva tristă din țara bolilor politice incurabile

Văduva tristă din țara bolilor politice incurabile Credit foto: InquamPhotos / Octav Ganea

Pregătindu-mă să scriu rândurile ce urmează, parcă mi se strângea sufletul, într-un mod bizar. Nu sunt eu un om foarte bun și înțelegător în întregul meu - conform tradiției și cutumelor -, dar chiar am pornit la scris cu sinceră milă de doamna Dăncilă și scena istorică idioată în care se zbate acum. Urmărind-o, în ultimele zile, cum se umilește și în partid, și în afara lui, și în fața lui Iohannis, și în fața presei, în fața oricui e cu privirea spre ea, dar bravând șchiopătat, urmărind-o înconjurată de șacalii inteligenți ai comunism-pesedismului, cei care profită de naivitatea ei, de lipsa completă de înțelegere pe care o conservă, de incapacitatea ei de a pricepe ceva din ceea ce i se întâmplă, chiar am încercat o tristețe simplă,  din solidaritate umană.

Numai că mi-e încă mai milă, și asta cu durere mare în suflet, de noi, cei care am trăit și trăim suportând viața tâmpită de sub bocancul murdar al unor politicieni care s-au prostituat, inutil, servind un amărât de golănaș de Teleorman, un fără-de-carte pe care nimeni nu l-ar fi băgat în seamă vreodată, dacă nu ar fi violat, nepedepsit, politica și societatea românească.

Ceea ce nu înțelege, cu toată cenușa neterminată curgându-i din plete, doamna Dăncilă, și indivizii care o susțin acum este că salvarea ei și a PSD nu este în a conduce ea ostilitățile. Mai ales împopoțonată, îngrozitor, de toate figurile aruncate de multă vreme din Partidul Social Democrat și rechemate acum într-un strigăt disperat al neputinței. Cel puțin politic, ea nu a condus și nici nu va conduce nimic, niciodată, iar ascendentul ei asupra rechinilor pesediști este nul.

Supărarea românilor - și suferința noastră, a tuturor, că am arătat lumii că avem conducători semi-analfabeți, nevolnici intelectual - pe faptul că a ocupat o funcție onorabilă a statului român prin voința unui golănaș, lașitatea unui partid și violarea principiilor ce dau valoare unui lider cinstit - educație, calificare, portofoliu, charismă - nu trece prin spălături stomacale și cenușă pusă pe coafură. Este o felie a istoriei României a cărei rușinoasă față nu o vom spăla niciodată.

Dacă ar fi dorit să se salveze din nenorocirea pe care și-a adus-o slujind - aberant, complet de neînțeles - un prăpădit al politicii românești, un infractor care a sacrificat România în speranța că va supune Legea, PSD nu ar fi acceptat ca un personaj de tot râsul, umilit și din interior, și din exterior, cum este doamna Dăncilă, să devină artizanul salvării, îngerul salvator al social-democrației românești.

Pesediștii ori nu au înțeles nimic din ceea ce li s-a întâmplat în ultimul an și, mai ales, la alegerile europarlamentare, ori la vârful acestui partid au rămas doar incapabili, fripturiști de ocazie, variante deturnate și strâmbe ale lui Liviu Dragnea, cel bine închis deja.

Doamna Dăncilă insistă, împinsă de la spate tot de golănași de teapa lui Dragnea, într-o cruciadă grobiană a inutilității, eforturile care o înconjoară reușind să obțină doar efectul de plus de umilință post-electorală. Iar cei care o împing în față sunt cei care așteaptă ca doamna Dăncilă să încaseze toate șuturile în fund și umilințele momentului, pentru a ieși ei, după aceea, ca basmale curate, spălate îndesat în spatele latrinei politice de partid.

Poate că cea mai mare supărare a mea este că o gașcă fără minte distruge un curent politic de altfel onorabil, social-democrația, un curent politic necesar, încă mai mult acum în echilibrul unei lumi confuze, care se tot pierde și se regăsește, puțin câte puțin. Dar nu insist acum.

...Și iată că, dincolo de caraghiosul dureros al momentului, România devine văduvă politică dintre cele mai triste ale Europei: fără politică dinspre conservatorismul creștin-democrat și luminat al tradiției, fără politică cinstită social-democrată, fără o forță politică de dreapta modernă integrală și autentică, asumată, fără un curent al politicii verzi (îngropată, ca și țărănismul, în glodul pesedismului lui Dragnea), verde care, în Europa, crește luminat și cu viitor... Nici măcar un partid naționalist sănătos nu mai avem...

E văduva noastră, a tuturor. Da, e a noastră.

Rate this item
(1 Vote)
Last modified on Joi, 30 Mai 2019 20:49
Volodia Macovei

“La résignation est un suicide quotidien.” (Honoré de Balzac )

https://volodia.online

Leave a comment

Make sure you enter all the required information, indicated by an asterisk (*). HTML code is not allowed.

Ultimele tweet-uri

INEDIT: FORMAțiuni, prima tabără de Land art găzduită de Geoparc https://t.co/eOKTfAZQ8W prin @tripplesworld
DESCHIS: Muzee hunedorene de vizitat în ziua de Sfânta Maria https://t.co/xNs3kwoKgx prin @tripplesworld
Festivalul Plăcintelor Pădurenești https://t.co/plvBEjh81X prin @tripplesworld
EVENIMENT EDITORIAL: Traian Berbeceanu - Radiografia unei mârșăvii judiciare https://t.co/3DiHBuxuEa prin @tripplesworld
Follow Independent HD on Twitter