Login to your account

Username *
Password *
Remember Me

De la Jung la Dragnea, prin Dăncilia

 

Cred că există un schelet al inconștientului colectiv care menține România în zona de mentalitate balcanică, o zonă în care și social-democrația, și liberalismul, și conservatorismul, jonglează în limitele unui egalitarism socialist funciar. O zonă confortabilă doar pentru cei pentru care valorile morale și respectul față de inteligență și profesionalism sunt doar mofturi din vremuri apuse.


Așa se face că nicio orientare politică românească croită după 1989 (excluzând meteoricele sclipiri liberale și conservatoare din primul deceniu al perioadei amintite) nu a reformat sistemele statului, toate au căutat să împace sistemele cu voința populară a majorității (subliniez!) celor ce ies la vot, caracteristica principală a acestei voințe fiind diluarea responsabilităților.
Din acest efort de împăcare (cu înțeles eminamente emoțional, dar total anapoda și dăunător dezvoltării civilizației moderne românești), un efort care a adus prosperitate rapidă noii clase de bine-trăitori, din acest efort strâmb a ieșit mocirla politică și ideologică românească, inversarea radicală a valorilor și, mai ales, înlăturarea speranței pentru lung timp.
Din acest efort de împăcare a sistemelor (educație, sănătate, turism etc.) cu voința populară a grupului menționat („să fie bine, să nu fie rău” tradus prin „se descurcă fiecare cum poate, că nu moare nimeni dacă duci și tu puțin acasă”) a rezultat și indiferența față de infracțiunea executată pe banul public. Nu cred că mai este nevoie de argumente detaliate pentru afirmația anterioară: e suficient să vedem cine a condus și cine conduce țara. Mai rău, am ajuns și la diseminarea extinsă a ideii că, așa cum chiar o vorbă băștinașă (nuanțată) spune: „nu e prost cine fură, ci cel ce se lasă prins”, în sensul mult mai periculos de „și eu aș face la fel, dacă aș fi acolo”...
Cum poate fi închis acest cerc vicios în care se aleargă lipsa de coerență a ideilor din politică, lipsa de moralitate și comunismul de consistență subtilă al faptelor? Greu de spus, în condițiile în care traiul sub decență din România recentă a transformat o majoritate (periculoasă pentru sistemele oneste), incluzând chiar oameni inteligenți, într-o marmeladă amestecată amețitor de ciocoii zilei, marmeladă din care foarte puțini mai vor să iasă.
Trâmbițe ale schimbări se aud acum. S-au mai auzit, însă, și în alte etape ale „post-decembrismului românesc”. Poate cele de acum vor fi mai însuflețitoare!...

Rate this item
(0 votes)
Last modified on Vineri, 01 Martie 2019 09:19
Volodia Macovei

“La résignation est un suicide quotidien.” (Honoré de Balzac )

https://volodia.online

Leave a comment

Make sure you enter all the required information, indicated by an asterisk (*). HTML code is not allowed.

Ultimele tweet-uri

INEDIT: FORMAțiuni, prima tabără de Land art găzduită de Geoparc https://t.co/eOKTfAZQ8W prin @tripplesworld
DESCHIS: Muzee hunedorene de vizitat în ziua de Sfânta Maria https://t.co/xNs3kwoKgx prin @tripplesworld
Festivalul Plăcintelor Pădurenești https://t.co/plvBEjh81X prin @tripplesworld
EVENIMENT EDITORIAL: Traian Berbeceanu - Radiografia unei mârșăvii judiciare https://t.co/3DiHBuxuEa prin @tripplesworld
Follow Independent HD on Twitter